Muzeul Județean de Etnografie şi Artă Populară Maramureș și Muzeul Satului, Baia Mare

Muzeul de Etnografie și Artă Populară al Județului Baia Mare este o instituție publică de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Maramureș. Muzeul este situat pe Dealul Florilor, într-o zonă pitorească a orașului, în apropierea centrului istoric. Instituția este formată din două locații: Muzeul Rural și Secția Pavilion, situată în fostul Teatru de Vară al orașului.

  În fața Secției Pavilion se află un ansamblu sculptural al celebrului sculptor Vida Geza, format din 12 coloane care înfățișează personaje din Maramureș și măști din mitologia locală, amintind de masacrul comis la 14 octombrie 1944 de către trupele horthyste în retragere.

Câmpul Tineretului oferă o zonă verde vastă, situată în imediata vecinătate a Parcului Municipal Regina Maria, un loc de recreere pentru cei care se bucură de plimbări lungi și relaxante.

Scurt istoric. În anul 1899, în Baia Mare a fost înființată Asociația Muzeului din Baia Mare, formată din intelectualitatea orașului, ai cărei membri au donat obiectele care au alcătuit primele colecții ale Muzeului din Baia Mare. Al Doilea Război Mondial a întrerupt activitatea muzeului, care a fost reluată în 1950, dar atunci s-a pus un accent deosebit pe departamentul de istorie. Abia în 1964 a fost aprobată secția de etnografie și artă populară.

Creșterea semnificativă a colecțiilor secției de etnografie, precum și valoarea deosebită a operelor, a fost recunoscută de mari experți în acest domeniu: Tancred Bănăţeanu, Boris Zderciuc, Silvia Zderciuc, Nicolae Ungureanu, Cornel Irimiei și Georgeta Stoica, a dus la organizarea unui muzeu etnografic cu un fost pavilion. În acest scop, a fost obținută clădirea Teatrului de Vară, care se afla atunci în stare de degradare profundă, iar ulterior a fost supusă unor reparații și reamenajări importante pentru a găzdui atât expoziția, cât și depozitele departamentului. Nu s-a renunțat la ideea de a păstra spațiul pentru spectacole: o scenă și un amfiteatru cu o capacitate de aproximativ 800 de locuri.

La 1 iulie 1978, s-a deschis prima expoziție din pavilionul principal al Departamentului de Etnografie și Artă Populară. Această expoziție a fost păstrată până în 2007, când a fost deschisă o nouă expoziție principală: Lemnul în comunitățile tradiționale de la leagăn la mormânt.

La 15 august 1985, după eforturi îndelungate ale experților din industrie și ale autorităților locale, a fost inaugurată o secțiune în aer liber, Muzeul Satului. Monumentele de arhitectură populară reprezintă patru regiuni etnografice ale județului: Maramureșul istoric, Chioar, Lăpuș și Codru. 

De asemenea, muzeul a încercat să prezinte tipurile de gospodării în funcție de ocupația principală a locuitorilor din zona de proveniență. Astfel, avem ferme din regiunea Lăpușului, podgorii din subzona Baia Mare, pomicultori din regiunea Maramureșului etc. Nu au fost lăsate deoparte nici structurile tehnice, cum ar fi roțile de apă, țevile, vârtelnițele și morile de apă.

Muzeul a fost amenajat în jurul unei biserici de lemn provenind din satul Chechiș (comuna Dumbrăviţa), o zonă care a aparținut domeniului Baia Mare (cf. documente din 1566). Biserica se află pe acest amplasament (Dealul Florilor – Baia Mare) din 1939 și datează din 1630.