Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Desești, UNESCO

Cei mai mulți experți datează biserica de lemn „Sfânta Cuvioasă Paraschiva” de la Desești la 1770, aceasta fiind înscrisă pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1999. Picturile post-bizantine din secolul al XVIII-lea, tipice Maramureșului, acoperă încă pereții a trei încăperi și sunt asociate cu numele a doi mari artiști, Radu Munteanu și Alexandru Ponehalsa.

Biserica de lemn din Desești a fost supusă unor ample lucrări de restaurare în perioada 1996-1998, axate pe arhitectura generală și pe picturile murale, iar în 1999 a fost inclusă în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Biserica datează de la jumătatea secolului al XVIII-lea (1770, de Titus Bud și Joby Patterson; 1780, de Alex Baboș). Inițial, a aparținut cultului greco-catolic, pentru ca mai târziu ortodocșii să preia lăcașul de cult.

Potrivit specialiștilor, biserica din Desești a fost construită cu zece ani înainte ca pictura interioară (parietal și iconostas) să fie finalizată, este perfect conservată și este un exemplu de pictură murală maramureșeană post-bizantină din secolul al XVIII-lea.

Pictorii bisericii (educați de nobilii maramureșeni) au fost Radu Munteanu și Gheorghe, alături de Alexandru Ponehalschi (artist polonez la origine, a cărui primă lucrare, înregistrată în 1751, a fost o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Bârsana).

Iconostasul bisericii din Desești este format din trei registre suprapuse, cu patru icoane împărătești (mobile) în partea inferioară. Scenele sunt următoarele: Răstignirea, Înmormântarea și Învierea au fost pictate pe tâmpla superioară. În cel de-al doilea registru, Dumnezeu Tatăl se află în centru, iar profeții apar pe flancuri. Scena lui Isus apare în mijlocul celui de-al treilea registru, cu apostolii de o parte și de alta a lui.

Biserica de la Desești, aflată în patrimoniul mondial UNESCO, are paisprezece icoane pictate în tempera pe suporturi de lemn. Icoana care îl înfățișează pe Iisus Pantocrator a fost pictată în secolul al XVII-lea, iar restul datează din același secol XVIII. Fecioara cu Pruncul și Iisus au fost pictate în 1752, conform inscripției de pe prima icoană, și făceau probabil parte din iconostasul vechii biserici.

Alexandru Ponehalschi a pictat icoanele reprezentând pe Iisus Pantocrator (15 mai 1778) și Fecioara cu Pruncul în 1778.

Se crede că Radu Munteanu (originar din Ungureni, Țara Lăpușului) a pictat aici patru icoane: Înălțarea lui Iisus, Botezul Domnului, Transfigurarea Domnului și Sfânta Paraschiva. Ocrotitoarea bisericii este icoana Sfintei Paraschiva (sfârșitul secolului al XVIII-lea).

Cupola naosului simbolizează cerul. Pe bolta bisericii au fost pictate Fecioara Maria care se roagă, Iisus Învățătorul și patru arhangheli – imagini mari din Vechiul Testament. Ciclul Patimilor cuprinde șaisprezece scene atribuite lui Radu Munteanu, iar chipurile martirilor (sfinți militari, pustnici și mărturisitori) de pe partea inferioară a pereților atrag atenția.

În pronaos (un loc de acces și rugăciune rezervat femeilor), se pot vedea scene din Judecata de Apoi – iadul (trei pereți i-au fost alocați). Biserica din Desești a fost reprezentată în picturile „Lenea”, „Moartea, ciuma și foametea”. Partea superioară a peretelui sudic este dominată de imaginea lui Moise care îi conduce pe păgâni la judecata lui Iisus. În pronaos, deasupra intrării, diametral opus lui Iisus Judecătorul, apare Fecioara Maria sub forma unei rugăciuni.

   Biserica de lemn de la Desești face parte din categoria bisericilor mari de lemn, atât din punct de vedere al numărului de încăperi, cât și al sistemului de bolți din interior. Lemnul bisericii a fost tăiat în localitatea numită Valea Caselor, nu departe de biserică (Al. Baboș, Urmele…, p. 149).

În unele documente păstrate în arhiva DJC Maramureș se precizează că este din lemn de ulm (Traian Ursu, Scurt istoric, anii 70-80), în timp ce altele menționează doar „lemn tare” (Carte monument, 1962, Al. Cumpănașu).

În cadrul celui mai recent proiect de restaurare, arhitectul Niels Auner descrie sistemul de construcție al bisericii astfel: 

A. Talpă de stejar 20×25 cm.

B. Pereții de închidere și pereții despărțitori sunt din lemn de stejar sculptat, susținuți de un sistem de blocuri, cu îmbinări în coadă de rândunică la colțuri și intersecții.

C. Bolta de deasupra naosului este semicilindrică, realizată din bârne de molid, susținută prin timpanele marginale;

D. Turnul clopotniță în formă de prismă dreptunghiulară este alcătuit dintr-un sistem de stâlpi, fixat în partea inferioară pe 2 perechi de schele încrucișate care se sprijină pe pereții pronaosului, iar în partea superioară pe 2 perechi de grinzi de contur, pe care se sprijină pe bolta turnului, deasupra căreia se fixează coifurile, respectiv căpriorii coifului şarpantei.

F. Șarpanta clădirii bisericii este realizată din ferme de molid sculptat, compuse din căpriori susținuți pe perimetru de coșuri fixate cu clești (capse), care asigură o bună rigiditate a sistemului. Volumul bisericii se caracterizează prin prezența unui tavan dublu, tipic pentru bisericile mari din Maramureș.

Dimensiuni: Ac: suprafață construită 91,43 mp.

Ac: suprafață utilă 78,47 mp.

h: Înălțimea exterioară a coamei 10,00 m.

H: Înălțimea turnului 18,85 m.

Pictura bisericii, ca și în cazul altor biserici din Maramureș, înfățișează scene din Vechiul și Noul Testament într-o paralelă moralizatoare. „Organizarea compozițională generală a picturii Desești se realizează prin divizarea suprafeței cu dungi cu motive florale, frunze și flori rotunde sau din familia lalelelor, desfășurate în meandru (… ) Atât scenele, cât și personajele din cadrul lor sunt mai degrabă juxtapuse decât compoziționale, efectul de unitate decurgând din ritmul decorativ reflectat în ansamblu (…) Figurile sunt cel mai adesea reprezentate din față, cu gesturi extrem de joase și stereotipuri; câteva imagini de profil sunt de fapt doar brațe și picioare, capul și corpul fiind vizibile din față. Personajele poartă haine rigide, care cad în falduri drepte, schițate, neanatomice, desenate cu negru și uneori accentuate cu alb pentru a crea o senzație de volum. (…) Costumele cele mai variate și mai pitorești apar la neamurile păcătoșilor din Judecata de Apoi: turcii și tătarii cu șaluri, tunici și pelerine, cu diferite tipuri de ișlice, germanii în costume închise cu brandenburguri și pălăriuțe cu borul mic, și, în sfârșit, „frânci” eleganți, în tunici scurte și pantaloni strâmți, cu pălării foarte înalte.” (Anca Bratu, Frescele Maramureșului, pp. 188-189).