Muzeul de Istorie și Etnografie a Românilor din Zakarpattia "Conacul Românesc"

Muzeul este situat în satul Apșa de Jos, districtul Tyachiv, regiunea Zakarpattia, Ucraina. Apșa de Jos este cea mai mare așezare românească de pe malul drept al râului Tisa, majoritatea populației fiind de origine română: conform ultimului recensământ din Ucraina din 2001, 97,69% dintre locuitorii satului vorbesc limba română, 1,59% ucraineană și 0,5% alte limbi. Satul a fost atestat documentar în anul 1387, făcând parte din județul Maramureș până la 1 decembrie 1918, a făcut parte și din Regatul Ungariei, iar din 1867 până la 1 decembrie 1918 a făcut parte din Austro-Ungaria, iar de la 1 decembrie 1918 până la 26 iulie 1921 satul a făcut parte, de facto și de jure, din statul român, județul Maramureș, apoi satul a trecut sub jurisdicția Cehoslovaciei până la sfârșitul anului 1938, pentru o scurtă perioadă de timp a făcut parte din Ucraina Carpatică – până la 24 martie 1939, după ocupație și a trecut sub jurisdicția Ungariei Hortiste până la 20 octombrie 1944, când „eliberatorii”, adică rușii, au intrat în sat și au anexat Zakarpatia la Ucraina Sovietică – Uniunea Sovietică. Din 24 august 1991, facem parte din Ucraina independentă.

 Muzeul se află pe strada Borkaniuk nr. 17, numită popular „Drumul Țarii”, drumul principal este Uzhhorod – Rakhiv – Yasynia. Centrul raional Tyachiv se află la 22 km, centrul regional se află la 165 km, iar orașul românesc Sighet, județul Maramureș, România, la 11 km.

 A fost înființată oficial ca persoană juridică la 27 septembrie 2014 și a fost înregistrată la administrația districtului Tyachiv la 05.09.2014. Primii pași pentru crearea acestui muzeu au fost făcuți în 1984. Eram tânăr împreună cu soția mea Ilyana și mergând pe stradă, am observat o lampă veche într-o casă veche din Maramureș. Era agățată în cameră, lângă bec, era afumată și nu avea nicio valoare pentru proprietar. Am rugat-o pe soția mea să meargă la bunica Borchanului (numele ei este Aksenia) și să cumpere lampa de la ea. A doua zi, soția mea a cumpărat lampa cu 25 de ruble (echivalentul a aproape 40 de dolari, salariul meu de dentist era de 110 ruble la acea vreme). Soția mea mă tot întreba de ce avem nevoie de această lampă, iar eu îi spuneam că o vom lua acasă și vom vedea… Acesta a fost începutul… 

Am structurat (împărțit) muzeul în următoarele secțiuni: – Secția țăranului român; – Secția de etnografie; – Secția de carte veche; – Documentare; – Numismatică; – Medalistică; – Bibliotecă; – Arhivă.