”Mocănița” – Trenul cu aburi de pe Valea Vaserului, Vișeul de Sus

Bine ați venit la Mocănița Maramureș! Vă invităm să vă bucurați de o experiența unică, o călătorie pe ultima cale ferată forestieră activă din lume pe care circulă locomotive cu abur, într-un cadru natural sălbatic și fermecător aflată chiar în inima Munților  Maramureșului  și totodată să aflați  istoria locomotivelor cu abur  de pe Valea Vaserului.

Vă aflați în apropierea Căii Ferate Forestiere din Vișeu de Sus, chiar în nordul României, aproape de granița cu Ucraina unde Valea Vaserului îți da șansă de a pătrunde și a descoperi  o lume magică presărată de tradiție și autenticitate.

Astăzi vom parcurge cu Mocănița 43.2 km dus-întors în aproximativ 6 ore cu pauzele incluse. Traseul către stația finală turistică este de aproximativ 2 h30 minute  cu o pauză intermediară pe traseu de 10-15 minute la km 16, stația Glimboaca unde se va și alimentarea locomotivei cu lemn și apă. La această oprire, dacă doriți, puteți să serviți băuturi calde (cafea, ciocolată caldă sau ceai), băuturi răcoritoare (sucuri, apă plata și apă minerală) și produse de patiserie (gogoașă sau plăcintă cu brânză ușor sărată).

Pe urmă ajungem în stația finală Paltin unde pauza va fi de aproximativ 1h30min, timp în care vă puteți bucura de frumusețea Văii Vaserului, puteți vizita un mic muzeu pe care îl avem cu tematică istoria Văii Vaserului sau să cumpărați un suvenir pentru cei dragi. De asemenea, se poate servi prânzul. Cei care aveți deja pachetele Mocănița Special, (voucherele primite de la casă de bilete) veți  merge la un punct de servire separat, unde trebuie doar să predați tichetele iar la schimb primiți produsul dorit. Persoanele care au optat pentru biletele simple pot să își achiziționeze prânzul contra-cost , trecând pe la standul special amenajat lor.

Pe urmă puteți să intrați în horă alături de colegii noștri, dansatori de muzică populară. Vă sfătuim să citiți cu atenție regulile pentru călătoria turiștilor cu Mocănița Maramureș.

Căile Ferate Forestiere au luat ființă pentru a răspunde unei nevoi economice: transportarea lemnului din zonele montane. Exploatarea resurselor de lemn de pe Valea Vaserului a început în sec. al XVII-lea, sub dominația austro-ungară. Coloniștii vorbitori de limba germană au pătruns primii în pădurile virgine și cu ajutorul plutăritului au adus lemnul tăiat la gaterele din Vișeu de Sus.

În 1932 s-a început construcția Caii Ferate Forestiere, o cale ferată îngustă, care în comparație cu plutăritul însemna un enorm progres tehnic. Căile ferate forestiere s-au răspândit în acea vreme în toată Europa, în special în zona carpatică. Principiul de funcționare era simplu – urmând cursul râului, a fost necesara o raza îngustă a curbelor (acest lucru permitea doar un ecartament îngust); la urcare Mocănița transporta doar vagoanele cu muncitori si vagoane goale pentru bușteni, însă la coborâre acestea erau pline cu lemn si practic locomotiva era împinsa pe sine de greutatea trenului până la fabrica de prelucrare a lemnului.

Datorită dezvoltării transportului rutier din ani ’50-’60, căile ferate forestiere din Europa au dispărut progresiv. in România însă, acestea s-au menținut destul de mult, din cauza dezvoltării economice mai lente.  În 1970 în tară mai existau peste 3600 km de cale ferata forestiera, iar în 1986 în România încă s-au mai fabricat noi locomotive cu abur.  La sfârșitul anilor ’80 în tara funcționau peste 15 CFF-uri cu o infrastructura de peste 1000 km. Singura cale ferată forestieră funcțională azi este Mocănița de pe Valea Vaserului – toate celelalte au fost scoase din funcțiune.

Pentru ca locomotivele cu abur să poată fi păstrate pentru activitatea turistică cât mai mult timp, trenurile de producție folosesc predominant locomotive Diesel. Calea ferată forestieră are o lungime totală de 46km. Primul tronson a fost finalizat în 1933, circa 32 de km până în stația Făină. Restul de 14 km precum și alte ramificații pe văi adiacente au fost construite între anii 1950-1954. Ecartamentul îngust al liniei, având doar 760 mm, este specific căilor ferate forestiere și a fost construit după modelul austro-ungar din perioada antebelică. Calea ferată forestieră de pe Valea Vaserului a rămas singură activă și funcțională din Europa, pe care încă se mai transporta bușteni.

Momentan avem 7 locomotive cu abur funcționale.

• ”Măriuța” – este probabil cea mai veche locomotivă cu abur din Romania, fabricată în anul 1910 in Berlin, de către marele producător ”Orenstein & Koppel”. 
• ”Cozia 1” – fabricată în 1986 la Reghin, fiind printre ultimele locomotive construite în Romania  
• ”Elveția” – fabricată în 1954, la Reșița 
• ”Novicior” – fabricata în 1954, la Reșița
• ”Miraj” – fabricată în 1955, la Reșița 
• ”Cozia 2” – fabricată în 1955, la Reșița 
• ”Botizu” – fabricată în 1956, la Reșița 

Cele 5 locomotive fabricate la Reșița, au 150 CP, iar viteza medie, împreună cu materialul rulant, este de maxim 15 km/h.

Valea Vaserului, pe lângă faptul că este fascinantă, ea este și o vale care generează legende. Multe dintre aceste legende dovedindu-se în fapt, realitate. Una dintre ele este cea de la Miraj, astăzi o stație de cale ferată, un loc de pe Valea Vaserului despre care se spune că în toamna anului 1916, în plin război mondial, aici ar fi avut loc o lupta între armatele ruse și germane. Astfel, la Miraj a luat naștere un cimitir ”foarte ciudat” deosebit că și arhitectură.

În cel de-al Doilea Război Mondial, aceeași combatanți au încercat să-și asigure controlul Văii Vaserului ca și cale de acces în regiunea Maramureșului. Trupele germane aflate în retragere, au considerat defileul îngust de la Novicior potrivit pentru organizarea unei ambuscade armatei roșii care urma să între în Maramureș. În acest sens au fost executate lucrări de amenajare genistică la care au participat mii de oamenii din nord-vestul Ardealului aflați în detașamente de muncă forțată, mulți dintre ei fiind chiar locuitori al Vișeului. Lucrările de amenajare genistică pregătite de trupele germane în vederea unei ambuscade au fost inutile atunci când armata roșie și-a făcut trecere prin Pasul Prislop. Prin urmare, atunci când organizarea apărării de către trupele germano-maghiare a părut compromisă, maghiarii au ordonat evacuarea Vișeului și implicit a Văii Vaserului. Pentru a încetini înaintarea rușilor în Maramureș, s-au aruncat în aer podurile, o mare parte a materialului rulant a fost avariat, iar calea ferată forestieră a fost distrusă aproape în totalitate. Urme ale prezenței armatei germane sunt și azi vizibile la Novicior: o grotă folosită că și punct de prim ajutor în acea vreme precum și două galerii utilizate pentru depozitarea muniției și armamentului.

La baza potențialului natural al Văii Vaserului stau rețeaua hidrografică de care această dispune, știut fiind faptul că Munții Maramureșului sunt brăzdați de numeroase izvoare, caracteristicele florale precum și diversitatea faunei. Cele mai cunoscute izvoare minerale sunt cele de la Șuligu, fiind folosite în trecut pentru îmbuteliere și tratamente balneare. Flora Parcului Natural este constituită din specii vegetale distribuite etajat:

– păduri de foioase (fag, paltin, frasin, mesteacăn și carpen)

– păduri de conifere(molid, brad, pin, larice, zada)

– arbuști (jneapăn, ienupăr, șoc negru)

Dintre caracteristicile floristice ale masivului amintim floarea de colț, papucul doamnei, garofiță de munte, bulbul de munte ,narcisa, brândușa de toamna, ciuboțica cucului de munte.

Fauna Parcului este diversificată și bine reprezentată de mai multe specii de mamifere (urs brun, cerb, căprioară, lup cenușiu, mistreț, vulpe, ras, veverița și jder) 

– păsări (acvilă de munte, cocoș de munte, corb, mierla, sticlete, uliu porumbar),

– reptile și amfibieni(șopârle de munte ,șarpele lui Esculap, viperă , salamandra, broască roșie de pădure) 

– pești (lostriță, lipan, mreana de munte, păstrăv indigen, clean dungat).

Cele mai importante atracții de pe traseu sunt următoarele:

• Piatră Șoimului, situată la kilometrul 16 pe partea stânga a sensului de mers la urcare. În secolul trecut a fost semnalată prezența râșilor în cavernele acestei stânci (în prezent râșii sunt o specie protejată, fiind puține exemplare în Munții Maramureșului).
• Stația Cozia la kilometrul 18, unde există un canton silvic, pepiniere ce aparțin Ocolului Silvic, clădirea veche a gării precum și alte cabane ale muncitorilor.
• Galeriile din cel de-al Doilea Război Mondial de la Novicior, situată la kilometrul 20,5 ce constau în punctul de prim ajutor (pe partea dreapta a  sensului de mers) și cele două tunele folosite pentru depozitarea muniției și a armamentului (pe partea stânga a sensului de mers).

Pentru cei pasionați de drumeții, Valea Vaserului reprezintă cadrul natural perfect pentru o aventură în Munții Maramureșului.