Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș

Ideea înființării unui muzeu în Baia Mare a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, când existau deja colecții destul de consistente de „obiecte vechi”, valorificate prin prima expoziție istorică. La 31 august 1899, grație eforturilor istoricului Schӧnherr Gyula, a fost înființată Asociația Muzeului din Baia Mare, a cărei activitate intensă a dus la deschiderea pentru public a Muzeului orașului Baia Mare la 19 iunie 1904.

Încă de la început, muzeul și-a completat colecțiile în principal prin donații, mai ales în domeniul cărților, al descoperirilor arheologice, al monedelor, medaliilor, armelor antice etc. Astfel, în 1901, colecția muzeului era formată din 2.441 de piese, în 1904 – 6.938 de piese, pentru ca în timpul Primului Război Mondial numărul exponatelor să ajungă la 11.489 de piese.

În perioada interbelică, Muzeul din Baia Mare și-a reorganizat colecțiile, iar prima expoziție a fost deschisă în 1924.

În 1951, Muzeul din Baia Mare a devenit muzeu de istorie locală, iar în perioada 1968-2006 a funcționat sub denumirea de „Muzeul Județean Maramureș”, având cinci secții: istorie și arheologie, artă, etnografie și artă populară, istorie naturală și istorie tehnică.

 În prezent, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș este o instituție publică de cultură subordonată Consiliului Județean Maramureș, care asigură resursele financiare necesare pentru realizarea obiectivelor derivate din funcțiile de bază ale muzeului.

Pe lângă Monetăria, care a fost construită în secolul al XVIII-lea, muzeul găzduiește și un important monument istoric care a făcut parte din sistemul de fortificații al orașului medieval Baia Mare, Bastionul Măcelarilor. Acesta a fost redat comunității locale și a reintrat în circuitul turistic în 2011 datorită proiectului „Restaurarea și revitalizarea Bastionului Măcelarilor din Baia Mare, Maramureș”, implementat de Consiliul Județean Maramureș.

Patrimoniul muzeal, format din diferite categorii de bunuri culturale, unele dintre ele de importanță locală, regională și chiar națională, este expus în vasta suprafață a fostei Monetării a orașului și a Bastionului Măcelarilor.

Conform statisticilor, acesta are 75.509 numere de inventar, din care patrimoniul arheologic cuprinde 35.745 de artefacte, iar secțiunea Istorie include 24.128 de piese structurate în colecții de arheologie medievală, tezaure monetare, unelte de atelier, cuțite și specimene, stampe și fotografii, documente, echipamente miniere și patrimoniu memorial. Acestea sunt completate de 9278 de volume (secolele XVI-XX) din colecția de carte și documente, precum și de colecția de carte curentă, care include 10322 de volume (publicații specializate, anuare etc.).

Patrimoniul arheologic provine din cercetări arheologice sistematice și preventive, investigații de suprafață, precum și din descoperiri accidentale care trasează liniile evoluției umane pe o perioadă lungă de timp. O parte din artefactele descoperite sunt expuse în cadrul expoziției permanente „Comorile epocii bronzului din Transilvania de Nord”.

Un alt segment important cuprinde comori monetare, produse de cioplire a pietrei, însemne și produse de breaslă, modele și sigilii, arme albe și de foc, ștampile și documente, toate acestea permițând reconstituirea dinamicii evoluției orașului regal liber din Baia Mare.

Mineritul a fost mult timp coloana vertebrală economică a zonei Baia Mare, un patrimoniu muzeal care ne permite să reconstituim evoluția acestuia, cu aproximativ 1500 de exponate. Unelte, mijloace de transport al minereului, iluminat subteran, documente și fotografii se regăsesc în colecția de istorie minieră, multe dintre acestea fiind unice. Acestea sunt completate de componente care s-au păstrat la fața locului de la prima rafinărie din România, care a funcționat în acest spațiu din 1926 până în 1967, inclusiv Trezoreria, locul în care erau depozitate lingourile de aur și argint înainte de a ajunge în seifurile BNR. Toate acestea pot fi văzute în expoziția permanentă Minerit și civilizație în Maramureș, unică în peisajul expozițional românesc.

O atracție deosebită pentru public este reprezentată de colecția de ceasuri (aproximativ 300 de piese), cu câteva piese excepționale care conferă expoziției permanente Călătorie în universul ceasurilor o valoare culturală și științifică deosebită. De la uriașe ceasuri de turn la mici ceasuri de masă și de buzunar, de la un pendul de perete din timpul Revoluției Franceze (1789) la un ceas de control, toate acestea stârnesc curiozitatea publicului, fascinat de decorul somptuos tipic stilului Rococo, de unele ceasuri de perete sau de piedestal, precum și de motivele florale și de emailurile pictate cu mare talent de vechii maeștri.

Acest patrimoniu excepțional este, de asemenea, un important mediator al educației muzeale, instituție care derulează programe și proiecte de succes la acest nivel de activitate: „Muzeul Viu”, Societatea Didactică „Generația Istoricilor”, Tabăra de Arheologie Experimentală Vălenii Șomcutei, „4 Cultura Ta” – 4 monumente medievale din orașul în care locuiesc și studiez, „Muzeul fără bariere” – Accesul la cultura muzeală pentru persoanele cu dizabilități și „Marile civilizații ale antichității”.

Cercetarea științifică în domeniul patrimoniului se concretizează prin studii și articole publicate în publicațiile Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, respectiv în Anuarul Marmația și în seria Biblioteca Marmația, Colecții muzeale, Studii și cercetări maramureșene, Muzeul Viu.