Despre regiune

Regiunea Ivano-Frankivsk

Regiunea Ivano-Frankivsk este situată în centrul geografic al Europei, în sud-vestul Ucrainei, și se învecinează cu regiunile Zakarpattia, Lviv, Ternopil și Cernăuți din Ucraina. În extremitatea sudică, are o frontieră de stat lungă de 50 km cu județul Maramureș (România).

Regiunea se întinde pe o suprafață de 13,9 mii de kilometri pătrați. Regiunea Ivano-Frankivsk este cea mai înaltă din Ucraina din punctul de vedere al reliefului.

Aici se află cele mai înalte vârfuri ucrainene – Hoverla (2061 m), Pip-Ivan (2028 m) și Syvulya (1836 m).

Râurile sunt în mare parte montane, formând praguri și cascade. Cele mai mari râuri sunt Nistrul și Prutul.

Clima regiunii este temperat continentală. Iernile sunt blânde, cu o temperatură medie de 5°C în ianuarie, iar verile sunt calde, cu o temperatură medie de +18°C în iulie. În Carpați, clima este mai severă. Aici, temperaturile medii sunt cu 3-5°C mai scăzute decât în zona de la poalele munților. Astfel de condiții climatice sunt propice pentru recreere și tratament pe tot parcursul anului. Zăpada se păstrează pe versanţii Carpaților  până la cinci luni, ceea ce contribuie la dezvoltarea schiului.

Regiunea Zakarpattia 

Regiunea se află în centrul geografic al Europei, având graniță cu patru țări ale UE – Polonia, Slovacia, Ungaria și România. Regiunea este centrul legăturilor de transport importante ale Ucrainei cu multe țări europene. La nord și la est, Zakarpattia are granițe administrative cu regiunile Lviv și Ivano-Frankivsk.

Zakarpattia este o regiune specială a Ucrainei, cu 80 % din suprafața sa acoperită de munți (cel mai înalt punct din Ucraina este Muntele Hoverla (2061 m), iar restul este acoperit de câmpia Prytysyanska). Practic, în regiunea noastră nu există o industrie la scară largă, iar dezvoltarea producției agricole este îngreunată de suprafața redusă a terenului. Cu toate acestea, regiunea dispune de toate premisele pentru dezvoltarea turismului: istorice, geografice, naturale, economice, socio-demografice etc.

Pădurile, apele minerale și termale reprezintă principala bogăție a regiunii. În Zakarpatia există 33 de zăcăminte de apă minerală și 360 de izvoare de apă minerală. Iarna, Zakarpattia atrage vizitatorii cu pârtiile de schi: există 69 de teleschiuri, dintre care 57 sunt operaționale. Regiunea Zakarpattia este renumită pentru monumentele sale istorice și arhitecturale unice din trecut, inclusiv pentru bisericile din lemn.

Județul Maramureș 

Județul Maramureș este situat în partea de nord-vest a României, având o suprafață totală de 6304 kilometri pătrați, ceea ce reprezintă 2,6% din suprafața totală a țării. Județul Maramureș se învecinează la est cu județul Suceava, la sud cu județele Bistrica Năsăud, Cluj, Sălaj, la vest cu județul Satu Mare, iar la nord cu frontiera de stat cu Ucraina, lungă de 154 km, din care râul Tisa ocupă aproximativ 40% din teritoriu (62 km).

Județul are următoarea topografie: 43% – munți, 30% – dealuri și platouri, 27% – câmpii și pajiști.

Zona muntoasă include vârfuri și defileuri aparținând Carpaților Orientali:

• Munții Rodnei: Vârful Pietrosul – 2303 m, Puzdrele – 2189 m, Galaţului – 2048 m;
• Munții Maramureșului: Farcău – 1957 m, Pip Ivan – 1937 m, Toroioaga – 1930 m;
• Munții Gutâi: Pasul Gutâi – 587 m, Creasta Cocoșului – 1428 m cu cel mai înalt punct al Muntelui Gutâi – 1443 m;
• Munții Țibleșului: Mt. Țibleș – 1839 m, Hudin – 1611 m, Văratec – 1349 m și cel mai înalt punct Vârful Bran – 1840 m.

Județul Maramureș dispune de o rețea hidrografică bogată, cu o lungime de peste 3100 km. Două sisteme hidrografice, râul Tisa și râul Someș, alimentează cu apă întregul județ. 

Clima județului Maramureș este una temperat-continentală, montană, cu umiditate moderat ridicată și precipitații bogate.